Francesco Goya - Dezastrele Razboiului

Dezastrele Războiului – Francesco Goya

O serie de 82 de lucrări, la prima vedere părând schematic tratate, spre deosebire de operele canonice de mari dimensiuni, cu compoziţii complexe, Dezastrele Războiului sunt, totuşi, pline de însemnătate.

Autorul le constituie între 1810 şi 1820, acestea fiind publicate postum. În urma călătoriei sale la Zaragoza în 1808, Goya intră în contact cu sălbăticia naturii umane dezlănţuite, materializată prin atrocităţile comise de armata imperială franceză pe teritoriul iberic. Cel mai impresionant, probabil, pentru artist a fost faptul că victimele violenţelor nu erau atât de mult combatanţi, cât, prizonieri, bătrâni, copii şi mai ales femei.

Această serie nu reprezintă singurele opere ce tratează războiul. O altă compoziţie cunoscută este Execuţia revoltaţilor madrilieni, remarcabilă prin pathos-ul aproape teatral cu care este tratată scena, reminiscenţă a barocului. Goya este influenţat de acest stil şi ca formă, în special prin maniera cu care artistul redă lumina, folosind tehnica clar-obscurului. Rembrandt este cel mai de seamă dintre pictorii baroci care îl influenţează pe Goya.

Deşi, după cum putem observa, Goya tratează acest subiect pe larg, în compoziţiile complexe, expresivitatea schematizării prezente în Dezastrele Războiului este remarcabilă. Talentul său pentru reprezentările încărcate de simboluri ale urâtului şi grotescului este mai mult decât compatibil cu tema războiului în artă. Cei ce pot fi numiţi, pe bună dreptate, „artişti ai războiului” reuşesc să surprindă substratul acestuia, trecând de faţada violenţei monstruase sau al eroismului glorios, constituită în conştiinţa unei societăţi. Ei reuşesc să surprindă absurditatea acestui fenomen, prezent în existenţa umană de la încă din cele mai vechi timpuri.

În concluzie, putem spune că seria Dezastrele Războiului este, dacă nu un punct de reper, o latură importantă de parcurs pentru studiul operei lui Goya. Aceasta reprezintă experienţe ce au lăsat o amprentă asupra artistului şi, implicit, asupra creeaţiilor sale. Tocmai prin caracterul schematic al acestor gravuri putem vedea esenţa acestei experienţe ale artistului.