Roata

Bucurestiul si arta

Bucurestiul si arta

… Sa fii flamand, poate mahmur sau nu, sa fumezi in timp ce mergi pe o strada slab iluminata cu cladiri vechi si darapanate, aranjandu-ti din cand in cand coala de desen cu schita pe care trebuie sa o predai azi si sa te inchei la paltonul second hand, pentru ca a inceput sa bata vantul… Poate asta este imaginea asupra artei in Bucuresti pentru unii oameni. Pentru altii poate inseamna expozitii de pictura si sculptura, poate studii de umbre si compozitii. Ce face diferenta dintre aceste viziuni diferite, dar si mai important, care este adevarul ; cel putin pentru un nou-venit in acest mediu ?

Ma numesc Vlad, sunt student in anul II la Istoria Artei, sunt galatean si am absolvit Grupul Scolar Gheorghe Asachi in vara lui 2006. Daca pentru unii oameni, predispozitia pentru arta, pentru creerea de lucruri frumoase sau criticarea obiectiva a acestora pentru a le imbunatati, este un lucru care se manifesta inca de timpuriu printr-o pasiune foarte puternica, eu as putea spune ca am ajuns aici mai mult din intamplare. Mi-a placut ideea, asa ca m-am inscris. Facand asta, am descoperit o lume noua, atat orasul si viata studenteasca, dar lumea artei propriu-zise.

Din punctul de vedere al materiilor tratate la Istoria Artei, in anul I, se incearca o initiere generala in evolutia artei de-alungul timpului, de la preistorie, la Evul Mediu tarziu. Istoria propriu-zisa joaca un rol foarte important la inceputul acestei facultati. Anul II incheie acest ciclu cronologic si aprofundeaza o parte din partile importante, iar anul III asigura aprofundarea restului. Lucrarea de licenta are rolul de a atesta oficial cunoasterea medie a acestei discipline.Este mai mult o formalitate, dar implica multe munca. La sfarsitul facultatii, se deschid drumuri destul de interesante. Ca optiuni de viitor, ar fi lucratul in invatamant, muzeografia, arheologia, turismul, comertul cu arta si antichitati. Incheind aceasta parte, imi ramane doar sa adaug ca Istoria Artei, dar si Istoria in general, nu este genul de facultate care sa fie facuta pentru diploma, mai ales datorita faptului ca aceasta s-ar putea dovedi, in cele din urma, inutila. Cel putin daca persoana respectiva nu se implica din timp in diferite activitati. Obtinerea diplomei pur si simplu nu este dificila, ci dificil e ce urmeaza.

Capitala este pe departe de a fi cea mai buna optiune ca oras. Poluare, zgomot, aglomeratie, oboseala sunt adjective care descriu foarte bine atmosfera. La domeniul calitate a vietii, cel putin, Bucurestiul este intrecut de celelalte centre universitare si culturale ale tarii. Si totusi, aici apar niste oportunitati destul de interesante. Spre, exemplu, gasirea unui job part-time destul de bine platit e mult mai posibila decat altundeva. Per total, ceea ce candva a fost ‘Micul Paris’, acum e un conglomerat ilogic, cu forma unei panze de paianjen, data de contructiile si demolarile facute in timpul perioadei comuniste. Bucurestiul este un oras foarte greu de descoperit, insa are multe locuri superbe, ce asteapta sa fie gasite de un ochi mai aventurier.

Potentialul pentru istoria artei este, fara indoiala, mare in acest oras. Comertul cu arta este destul de bine dezvoltat si acesta necesita specialisti care stiu sa dateze si sa fixeze pretul unui anumit obiect, sau sa verifice auteticitatea. Muzeografia implica lucrul intr-un muzeu si necesita mai mult sau mai putin aceleasi aptitudini, impreuna cu unele organizatorice. In aceste domenii, un spirit de initiativa a noii generatii poate contribui foarte mult la imbunatatirea acestora. Arheologia este un domeniu aparte, pana recent fiind rezervat doar studentilor de la istorie. Dar acum, din moment ce istoria artei implica si lucrul cu antichitati, nu numai cu tablouri, sculpturi si mobilier, este deschisa si celor specializati in aceasta directie. Turismul este o optiune des intalnita in ultima perioada. Cea prezentata aici este turismul cultural, care urmareste anumite tipuri de obiective turistice, cum ar fi muzeele, catedralele, diferite monumente de arhitectura, etc.

In concluzie, fiecare optiune profesionala are avantajele si dezavantajele ei si eu am ales sa prezint opiniile unui student despre acestea. Tin sa incurajez pe cei care au o chemare spre arta, istorie si istoria artei sa isi urmeze aceasta vocatie, fie in Bucuresti, fie in orasul decis ca cea mai buna optiune.

Publicat in revista "Lumea adolescentei" (Nr. 20, decembrie 2007-ianuarie 2008)

Catapeteasma Manastirii Vechi din Sinaia

Manastirea Sinaia, supranumita si catedrala Bucegilor, este prima constructie din aria actualei statiuni, fiind ctitorita la sfarsitul secolului al XVII-lea de catre Spatarul Mihail Cantacuzino, dupa intoarcerea de la muntele Sinai. De aici i s-a tras si numele de Manastirea Sinaia, nume preluat apoi de localitate.

Manastirea a fost construita intre 1690 si 1695, avand ca rol si protejarea drumului comercial de pe Valea Prahovei. Cu timpul, in secolul al XIX-lea, din cauza numarului mare de calugari, s-a mai construit o manastire, numita Curtea Noua. Aceasta a fost primul lacas de cult iluminat electric din Romania.

Manastirea noua este un adevarat colaj arhitectonic religios de elemente traditionale preluate din toate provinciile romanesti, imbinate cu scopul de a arata identitatea etnica a Bisericii Ortodoxe Romane. Efectul estetic, insa nu sufera considerabil de o aglomerare a acestor elemente. Se poate spune ca, in mare masura reuseste sa fie o atractie turistica si o entitate importanta in arhitectura localitatii, fiind si prima in ordinea vizitarii.

Manastirea veche este construita intr-un stil brancovenesc, unul dintre cele luate ca matrita pentru identitatea arhitecturii romanesti si considerat ca unul dintre cele mai autentice. Din punct de vedere iconografic, la exterior, este dominata de o scena a apocalipsei, pictata intr-un stil rudimentar si simtitor stilizat. In partile laterale ale acesteia, impartind aceeasi curte interioara a complexului, se afla alte incinte, printre care, lângă paraclis, se găseşte cavoul lui Tache Ionescu, prim-ministru în perioada Primului Război Mondial. Acesta este ingrijit, insa nu acelasi lucru se poate spune despre catapeteasma.

Aceasta este destul de atipica, intrucat nu e facuta din lemn, ci din zidarie. Frescele sunt, insa efectuate destul de standard, din punt de vedere tematic. Desi sunt, fara indoiala, foarte valoroase din punct de vedere istoric, acestea sunt nu numai lasate in paragina, ci chiar vandalizate, mai ales in zona altarului. Se pot observa numeroase tentative de acoperire a crapaturilor in tencuiala cu mortar, care accentueaza senzatia de ingrijire doar de forma. Pe langa faptul ca frescele par a nu mai fi fost restaurate pana acum, zgaraietrurile de vreun fel de noima indica mai mult intentia de a face rau decat lipsa de cultura si bun-simt a vizitatorilor.

Acesta este unul dintre lucrurile care m-a frapat cel mai mult la Sinaia si faptul ca nu am reusit sa gasesc nici un fel de informatii despre aceasta anexa, si nici macar existenta ei indica spre cruda indiferenta a autoriatilor fata de o problema un timp indelungat.