Odata cu venirea mult-asteptatului curs de istoria
arhitecturii la sinaia si cu aparitia profetiei despre mult-temutul referat
in care va consta finalitatea cochetarii noastre cu stilurile in arhitectura romaneasca,
am de sustinut o serie de observatii personale.
Nu vor fi in legatura cu prezentarea domnului profesor, si nici chiar cu
arhitectura in general, ci pur si simplu, in legatura cu ceea ce am vazut,.
Atat partea umana, cat si cea naturala, sau aparent naturala din valea prahovei.
Vorbind din punctul de vedere al unui om urban, intr-o oarecare masura furios, intr-o
oarecare masura interesat de experiente noi si stimulante si, fara indoiala, pasionat de munte&
padure, as putea spune ca la Sinaia singurul lucru care intr-adevar conteaza este compania.
Cat timp esti venit cu oameni cu care poti comunica interesele tale in conditii normale si pasiunile tale in conditii bahice, concediul are sanse bune sa fie salvat. Insa, cine o salveaza pe "ea"?
Nu sunt un ecolog convins, insa imi place la nebunie sa vad natura ca ceea ce este, sa ma incalt
cu bocancii, sa imi pun rucsacul in spate, sa ma imbrac in verde si negru sau cafeniu, apoi sa imi aleg o poteca, sa incep drumul, apoi, practic sa "hang on for dear life"... Sa nu imi spuna nimeni ce sa fac, invocand motivele "pentru ca asa se face" sau "pentru ca asa e legea". Imi place sting focul si sa strang gunoiul si sa il iau departe de acel loc, nu din motivele enuntate precedent, ci pentru o cauza mult mai inaccesibila pentru multi dintre turistii pe care i-am intalnit,
care se numeste "respect". Nu e vorba de respectul pentru urmatorul care
va veni acolo, ci pentru salbaticia si frumusetea estetica a acelui loc.
Nu am mai fost de ani buni in Sinaia si faptul ca nu s-a schimbat nimic,
nu a facut decat sa-mi creasca antipatia pentru acea zona. Oare bunul-simt
ii doare pe unii? Oare il doare verdele pe copac? Intrebarile sunt la fel de relative.
Pentru titlu, drepturile de autor le merita Georgiana,
care in acel context a scos o perla, din punctul meu de vedere memorabila si,
din punctul de vedere al naturii, trist de adevarata...
Sa speram, insa ca statiunile montane
mai putin comerciale nu vor suferi aceeasi soarta.
