Cosmonautul
Simt cum urc in atmosfera,
In fata mea deschisa-i zarea…
Stelele care danseaza,
Aer vajaind ca marea.
Asta simt mergand spre cosmos;
Toate trec pe langa mine.
Oamenii ii las in spate,
Mi-e dor de ei, mi-e dor de tine.
Goliciunea dintre stele
Este casa mea acum.
Nu-i nimic uman in ele,
Le admir si-mi vad de drum.
Misiunea mea e lunga,
Pan’ la tine mai e mult.
Numai muzica stelara
Mai pot inca s-o ascult.
Marinarul de-altadat’,
Cosmonautul de acum,
Locuri noi, singuratate…
Doar muzica tovaras de drum.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Ai ceva din stilul lui Eminescu...aici ma refer la ritm si la ideea poeziei...nu e perfecta, dar e frumoasa, ceea ce te face sa o mai citesti inca o data, si inca o data, si inca o data...
Trimiteți un comentariu